Trăiască 1 Mai
Se spune că sărbătorile pascale se petrec în familie. Însă aceia care vor să schimbe atmosfera liniştită de acasă, o pot face anul accesta la doar trei zile după Paşte, când urmează o sărbatoare mai puţin ”pioasă”... Este vorba despre muncitorescul 1 Mai, o sărbătoare clasică dedicată plimbărilor şi distracţiei.
De unde vine 1 Mai?
În amintirea grevelor muncitorilor ceferişti din Chicago, desfăşurate în mai 1886 şi înfrânte de administraţia americană, s-a hotarât în 1889, în cadrul primului Congres al Internaţionalei a-II-a de la Paris, ce reunea partidele social – democrate ale vremii, să se sărbătorească 1 Mai în cinstea oamenilor muncii şi a solidarităţii internaţionale, începând cu anul 1890. Treptat, a devenit însă o zi a muncitorilor, “confiscată”, ca multe altele, de regimul totalitar comunist.
Sărbătorirea zilei de 1 Mai cu caracter revendicativ, dar şi de bucurie legată de venirea primăverii, s-a perpetuat, devenind o frumoasă tradiţie, care a fost întreruptă brusc. La 1 Mai 1939, în România şi în întreaga lume, au avut loc mari manifestaţii antifasciste, întrucât norii negri ai celei mai mari conflagraţii mondiale planau asupra Europei.
Ea a fost reluată în 1945, dar într-un nou context, prilejuit de venirea la putere a Partidului Comunist. Dintr-o sărbătoare populară, ziua de 1 Mai s-a transformat într-o prăznuire a “conducătorilor iubiţi”, în calvarul parăzilor groteşti şi megalomane, cu adunări pe întreprinderi, în locuri prestabilite, la ore timpurii ale dimineţii, urmate de marşuri obositoare de kilometri şi de staţionări în picioare, defilări cu pancarde şi flori de hârtie. În prezent 1 Mai, reprezintă o zi a democraţiei, a solidarităţii oamenilor din lumea întreagă, fiind sărbătorită de toate ţările membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, prin mitinguri, marşuri şi demonstraţii pentru pace şi condiţii civilizate de muncă. În Romania, în ultimii ani, au loc tot mai multe manifestări cultural-artistice menite să celebreze această zi de primăvară şi de asemenea începe să se facă din ce în ce mai puţin asocierea greşită între 1 Mai şi comunism.
Ce facem de 1 Mai?
Şi în cazul 1 Mai se aplică aceeaşi problemă ca la fiecare vacanţă sau minivacanţă a românilor. Una din destinaţiile clasice pentru cei din sudul ţării, este Marea Neagră. 1 Mai reprezintă şi deschiderea oficială a sezonului turistic pe litoralul românesc. Deşi nu oferă condiţii extraordinare de cazare, poate asigura o vacanţă de neuitat. Ardelenii preferă însă să petreacă Ziua Muncii la iarbă verde, alături de rude şi prieteni.
Şi anul acesta, în multe oraşe din ţară, diferite filiale ale partidelor politice vor încerca să profite de sărbătoare mai mult decât în ceilalţi ani pentru a-i momi pe prezumtivii alegători cu mâncare şi băutură gratis. 2008 este un an binecuvântat din acest punct de vedere, aflându-se sub zodia alegerilor. Mai marii locali se vor întrece în serbări câmpeneşti purtând o vestimentaţie cu şepci asortate şi steguleţe pe care le vor agita ori de câte ori este nevoie. Bineînţeles, toate aceste accesorii vor fi inscripţionate cu sigla partidului şi sloganuri electorale.
Sărbătoare politizată
La Tîrgu Mureş, Borbély László şi Dorin Florea, cei doi principali candidaţi la primăria municipiului se vor bate în oferte culinare şi de divertisment. Echipa lui Borbely se va afla începând cu ora 10 pe malul Mureşului, lângă Bacul Vechi, unde va avea loc un concurs de gătit gulaş, şi de asemenea dansuri populare, grupuri de comici şi concerte având cap de afiş, artişti precum Nicola sau Dancs Annamari. De cealalată parte a baricadei, Dorin Florea îi aşteaptă pe toţi târgumureşenii pentru a deschide sezonul estival al Complexului de Agrement şi Sport “Mureşul”. Evenimentul va consta într-o serbare la iarbă verde cu viţel la proţap şi va începe în jurul orei 12.
1 Mai a devenit la români sărbătoarea micilor şi a berii, dar şi sărbătoarea mormanelor de gunoi pe care le lasă concetăţenii noştri după ce înfulecă din tradiţionalii mici şi după ce beau câteva beri. Doar a trecut Paştele şi trebuie să se dreagă, întreaga societate…doar suntem de consum. Acesta e unul din cusururile rămase din vremurile de tristă amintire când singura bucurie, la întoarcerea de la manifestări şi adunări, era posibilitatea cumpărării de crenvurşti şi grisine care apăreau pe piaţă numai cu prilejul zilelor festive de 1 Mai şi 23 August.
Mâncăm ca să trăim sau trăim pentru a înfuleca. Cu o zi înainte hipermaketurile sunt pline, oamenii încep să cumpere hălcile de carne, că doar masa trebuie să fie cât mai bogată, iar băutura cât mai multă şi mai rece. Apoi o să vedem ştirile şi o să ne minunăm de cei care au întrecut măsura şi au ajuns la spital. Altfel nu suntem români veritabili.
De unde vine 1 Mai?
În amintirea grevelor muncitorilor ceferişti din Chicago, desfăşurate în mai 1886 şi înfrânte de administraţia americană, s-a hotarât în 1889, în cadrul primului Congres al Internaţionalei a-II-a de la Paris, ce reunea partidele social – democrate ale vremii, să se sărbătorească 1 Mai în cinstea oamenilor muncii şi a solidarităţii internaţionale, începând cu anul 1890. Treptat, a devenit însă o zi a muncitorilor, “confiscată”, ca multe altele, de regimul totalitar comunist.
Sărbătorirea zilei de 1 Mai cu caracter revendicativ, dar şi de bucurie legată de venirea primăverii, s-a perpetuat, devenind o frumoasă tradiţie, care a fost întreruptă brusc. La 1 Mai 1939, în România şi în întreaga lume, au avut loc mari manifestaţii antifasciste, întrucât norii negri ai celei mai mari conflagraţii mondiale planau asupra Europei.
Ea a fost reluată în 1945, dar într-un nou context, prilejuit de venirea la putere a Partidului Comunist. Dintr-o sărbătoare populară, ziua de 1 Mai s-a transformat într-o prăznuire a “conducătorilor iubiţi”, în calvarul parăzilor groteşti şi megalomane, cu adunări pe întreprinderi, în locuri prestabilite, la ore timpurii ale dimineţii, urmate de marşuri obositoare de kilometri şi de staţionări în picioare, defilări cu pancarde şi flori de hârtie. În prezent 1 Mai, reprezintă o zi a democraţiei, a solidarităţii oamenilor din lumea întreagă, fiind sărbătorită de toate ţările membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, prin mitinguri, marşuri şi demonstraţii pentru pace şi condiţii civilizate de muncă. În Romania, în ultimii ani, au loc tot mai multe manifestări cultural-artistice menite să celebreze această zi de primăvară şi de asemenea începe să se facă din ce în ce mai puţin asocierea greşită între 1 Mai şi comunism.
Ce facem de 1 Mai?
Şi în cazul 1 Mai se aplică aceeaşi problemă ca la fiecare vacanţă sau minivacanţă a românilor. Una din destinaţiile clasice pentru cei din sudul ţării, este Marea Neagră. 1 Mai reprezintă şi deschiderea oficială a sezonului turistic pe litoralul românesc. Deşi nu oferă condiţii extraordinare de cazare, poate asigura o vacanţă de neuitat. Ardelenii preferă însă să petreacă Ziua Muncii la iarbă verde, alături de rude şi prieteni.
Şi anul acesta, în multe oraşe din ţară, diferite filiale ale partidelor politice vor încerca să profite de sărbătoare mai mult decât în ceilalţi ani pentru a-i momi pe prezumtivii alegători cu mâncare şi băutură gratis. 2008 este un an binecuvântat din acest punct de vedere, aflându-se sub zodia alegerilor. Mai marii locali se vor întrece în serbări câmpeneşti purtând o vestimentaţie cu şepci asortate şi steguleţe pe care le vor agita ori de câte ori este nevoie. Bineînţeles, toate aceste accesorii vor fi inscripţionate cu sigla partidului şi sloganuri electorale.
Sărbătoare politizată
La Tîrgu Mureş, Borbély László şi Dorin Florea, cei doi principali candidaţi la primăria municipiului se vor bate în oferte culinare şi de divertisment. Echipa lui Borbely se va afla începând cu ora 10 pe malul Mureşului, lângă Bacul Vechi, unde va avea loc un concurs de gătit gulaş, şi de asemenea dansuri populare, grupuri de comici şi concerte având cap de afiş, artişti precum Nicola sau Dancs Annamari. De cealalată parte a baricadei, Dorin Florea îi aşteaptă pe toţi târgumureşenii pentru a deschide sezonul estival al Complexului de Agrement şi Sport “Mureşul”. Evenimentul va consta într-o serbare la iarbă verde cu viţel la proţap şi va începe în jurul orei 12.
1 Mai a devenit la români sărbătoarea micilor şi a berii, dar şi sărbătoarea mormanelor de gunoi pe care le lasă concetăţenii noştri după ce înfulecă din tradiţionalii mici şi după ce beau câteva beri. Doar a trecut Paştele şi trebuie să se dreagă, întreaga societate…doar suntem de consum. Acesta e unul din cusururile rămase din vremurile de tristă amintire când singura bucurie, la întoarcerea de la manifestări şi adunări, era posibilitatea cumpărării de crenvurşti şi grisine care apăreau pe piaţă numai cu prilejul zilelor festive de 1 Mai şi 23 August.
Mâncăm ca să trăim sau trăim pentru a înfuleca. Cu o zi înainte hipermaketurile sunt pline, oamenii încep să cumpere hălcile de carne, că doar masa trebuie să fie cât mai bogată, iar băutura cât mai multă şi mai rece. Apoi o să vedem ştirile şi o să ne minunăm de cei care au întrecut măsura şi au ajuns la spital. Altfel nu suntem români veritabili.
Un articol de: Silviu Milăşan
Sursa: Informatia de Mures
