”Ziua Beţivilor”, de 1 Mai
Suntem obişnuiţi ca multe dintre sărbătorile creştine să coincidă ca si dată cu cele arhaice necreştine aşa şi sărbătoarea laică de 1 mai, cunoscută drept Ziua Muncii, corespunde cu o sărbătoare tradiţională românească numită Armindeni. Numită în popor şi “ziua pelinului” sau “ziua beţivilor”, 1 mai semnifică în tradiţia populară începutul verii.
Ziua pelinului provine, cel mai probabil, de la faptul că în această perioadă de început a lunii mai, a lunii lui Florar liliacul, numit popular şi pelin sau, în unele locuri, melin, înfloreşte oferind o mireasmă deosebită. Denumirea de Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder) provine de la numele profetului Ieremia (armia deni – ziua lui Ieremia în slavă) din calendarul creştin. În unele regiuni din Banat şi Transilvania, Armindeniul este sărbătorit în ajunul Sf. Gheorghe - Sîngeorzul, pe 22 aprilie sau de Ispas sau Înălţarea Domnului. În esenţă, armindeniul este ramura verde sau a unui pom curăţat de crengi şi împodobit cu flori şi spice de grâu, simbolizând un vechi zeu al vegetaţiei, pentru că nu trebuie uitat faptul că întreaga pleiadă de sărbători tradiţionale din martie şi până la începutul verii are o strânsă legătură cu renaşterea naturii, cu biruirea vieţii în faţa morţii, cu renaşterea şi continuarea ciclului vieţii. Se spune că acest arminden proteja recoltele şi animalele din gospodărie, iar ramurile erau aduse din pădure cu o zi înainte de 1 mai şi erau păstrate în faţa casei până la seceriş, apoi cu acestea se făcea foc şi se cocea pâinea. În 30 aprilie femeile nu lucrau deloc, pentru ca vremea rea şi grindina să nu strice recolta de pe câmp. Din loc în loc şi de la regiune la regiune, acest obicei cunoaşte o diversitate de forme. Astfel, în anumite zone el poartă numele de pom de mai, iar în zona de sud-vest a ţării el este aşezat la casele fetelor nemăritate, oarecum asemănător cu obiceiul împodobirii porţilor la etnicii maghiari din Transilvania.Ramura verde a armindeniului are proprietăţi tămăduitoare, dar are şi rolul de a îndepărta strigoii, un alt înţeles fiind aducerea aminte de răstignirea lui Iisus pe cruce, de ramurile de finic atunci când acesta a intrat în Ierusalim. Tradiţia pomeneşte despre faptul că, pe vremea uciderii pruncilor de către Irod, la sfârşitul unei zile acesta punea câte o ramură verde pentru a ştii de unde să înceapă măcelul a doua zi.Revenind la practicile uitate, probabil, în foarte multe sate, putem aminti că în această zi nu se scoteau boii la arat, pentru că în caz contrar boii se puteau îmbolnăvi. În câmp sau la pădure se organizau petreceri câmpeneşti, unde se mânca, de obicei, carne de miel, şi se bea pelin şi vin roşu, cunoscut fiind faptul că în popor se spune că acest vin “schimbă sângele”. Dacă asociem aceste scene cu cele de azi, putem spune că acest “ieşit la verde”, expresia românizată a picnicului, îşi are originea în tradiţia străveche. În vechime, petrecerile erau excluse, dacă această zi cădea într-o zi de miercuri sau vineri.Nu numai aceste practici defineau ziua de 1 mai, ci şi cele privind prognoza meteo, deoarece fiecare sărbătoare este încărcată de o serie de semne prevestitoare ; astfel de 1 mai, de Armindeni trebuie să fie vreme bună, altfel 40 de zile vremea va fi mohorâtă sau indecisă.Am vorbit despre ceea ce au transmis actualei generaţii strămoşii noştri. Ce se mai păstrează astăzi sunt fărâme din cele mai sus amintite. Poate că grătarul în aer liber este cel mai frecvent utilizat pentru a marca acest eveniment. Cum foarte multă lume asociază 1 mai – Armindeniul cu “1 mai muncitoresc”, zi oficială liberă, există multe şanse ca o mică parte dintre tradiţii să fie şi anul acesta respectate.
Ziua pelinului provine, cel mai probabil, de la faptul că în această perioadă de început a lunii mai, a lunii lui Florar liliacul, numit popular şi pelin sau, în unele locuri, melin, înfloreşte oferind o mireasmă deosebită. Denumirea de Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder) provine de la numele profetului Ieremia (armia deni – ziua lui Ieremia în slavă) din calendarul creştin. În unele regiuni din Banat şi Transilvania, Armindeniul este sărbătorit în ajunul Sf. Gheorghe - Sîngeorzul, pe 22 aprilie sau de Ispas sau Înălţarea Domnului. În esenţă, armindeniul este ramura verde sau a unui pom curăţat de crengi şi împodobit cu flori şi spice de grâu, simbolizând un vechi zeu al vegetaţiei, pentru că nu trebuie uitat faptul că întreaga pleiadă de sărbători tradiţionale din martie şi până la începutul verii are o strânsă legătură cu renaşterea naturii, cu biruirea vieţii în faţa morţii, cu renaşterea şi continuarea ciclului vieţii. Se spune că acest arminden proteja recoltele şi animalele din gospodărie, iar ramurile erau aduse din pădure cu o zi înainte de 1 mai şi erau păstrate în faţa casei până la seceriş, apoi cu acestea se făcea foc şi se cocea pâinea. În 30 aprilie femeile nu lucrau deloc, pentru ca vremea rea şi grindina să nu strice recolta de pe câmp. Din loc în loc şi de la regiune la regiune, acest obicei cunoaşte o diversitate de forme. Astfel, în anumite zone el poartă numele de pom de mai, iar în zona de sud-vest a ţării el este aşezat la casele fetelor nemăritate, oarecum asemănător cu obiceiul împodobirii porţilor la etnicii maghiari din Transilvania.Ramura verde a armindeniului are proprietăţi tămăduitoare, dar are şi rolul de a îndepărta strigoii, un alt înţeles fiind aducerea aminte de răstignirea lui Iisus pe cruce, de ramurile de finic atunci când acesta a intrat în Ierusalim. Tradiţia pomeneşte despre faptul că, pe vremea uciderii pruncilor de către Irod, la sfârşitul unei zile acesta punea câte o ramură verde pentru a ştii de unde să înceapă măcelul a doua zi.Revenind la practicile uitate, probabil, în foarte multe sate, putem aminti că în această zi nu se scoteau boii la arat, pentru că în caz contrar boii se puteau îmbolnăvi. În câmp sau la pădure se organizau petreceri câmpeneşti, unde se mânca, de obicei, carne de miel, şi se bea pelin şi vin roşu, cunoscut fiind faptul că în popor se spune că acest vin “schimbă sângele”. Dacă asociem aceste scene cu cele de azi, putem spune că acest “ieşit la verde”, expresia românizată a picnicului, îşi are originea în tradiţia străveche. În vechime, petrecerile erau excluse, dacă această zi cădea într-o zi de miercuri sau vineri.Nu numai aceste practici defineau ziua de 1 mai, ci şi cele privind prognoza meteo, deoarece fiecare sărbătoare este încărcată de o serie de semne prevestitoare ; astfel de 1 mai, de Armindeni trebuie să fie vreme bună, altfel 40 de zile vremea va fi mohorâtă sau indecisă.Am vorbit despre ceea ce au transmis actualei generaţii strămoşii noştri. Ce se mai păstrează astăzi sunt fărâme din cele mai sus amintite. Poate că grătarul în aer liber este cel mai frecvent utilizat pentru a marca acest eveniment. Cum foarte multă lume asociază 1 mai – Armindeniul cu “1 mai muncitoresc”, zi oficială liberă, există multe şanse ca o mică parte dintre tradiţii să fie şi anul acesta respectate.
Un articol de: Mihai Teodor Naşca
Sursa: Informatia de Mures
0 comments:
Post a Comment