1 Mai, serbat cu viţel la proţap, gulaş, mici şi bere

De la întâiul întîi mai şi cel de azi, aşa cum îl cunoaşte noi, e cale lungă. Mulţi dintre noi nu au nici cea mai vagă idee ce sărbătorim în această zi. Şi nici nu mai contează. Micii şi berea să trăiască. Şi mai nou, fiindcă vorbim despre Tîrgu Mureş, tradiţionalului meniu de picnic i s-a adăugat gulaşul. Aşa că să trăiască şi gulaşul, mai ales dacă e de pomană. Electorală.


Sărbătoarea din anul acesta a purtat, aşa cum era de aşteptat, marca alegerilor. Candidaţii s-au înghesuit care mai de care să atragă atenţia alegătorilor că e 1 Mai sau s-a dat startul în campania electorală, o dilemă pe care mureşenii nu au stat să o mai dezlege, de vreme ce distracţia a fost la cote maxime. Gulaş, pe malul MureşuluiCandidatul UDMR la Primăria Tîrgu Mureş, Borbely Laszlo, a ţinut şi el isonul petrecerilor de 1 Mai. Mirosul îmbietor al gulaşului care clocotea în ceaune, muzica bună şi vremea frumoasă au atras sute de târgumureşeni la petrecerea câmpenească organizată pe malul Mureşului. De la cheful tradiţional de 1 Mai nu putea lipsi concursul de gătit gulaş. Încă de la primele ore ale dimineţii, malul râului Mureş s-a umplut de bucătari sau aspiranţi la această meserie. S-au tăiat stive de lemne şi s-au pregătit ingredientele pentru tradiţionalul gulaş unguresc. La concursul de gătit gulaş s-au înscris 16 echipe, printre care şi persoane care au uitat astăzi de politică şi s-au refugiat în natură. Cum îi şade bine unui bucătar priceput, unul din viceprimarii Tîrgu Mureşului şi-a pus sorţuleţul cu imprimeu floral şi s-a apucat de gătit. Bakós Levente nu s-a lăsat însă convins să ne împărtăşească secretul gulaşului pregătit de echipa lui: „Bunul simţ, bunul simţ de bucătar. Ingredientele sunt secrete, iar cel mai important ingredient este faptul că punem suflet în ceea ce facem.”Nici celălalt viceprimar, Csegzi Sándor, nu s-a lăsat mai prejos, dar a fost şi mai secretos decât colegul său. „Toţi întreabă de secret, secretul este secret. Dar ce este important este că trebuie să ai un entuziasm ca să faci treaba asta, vedeţi că bărbaţi femei împreună şi până la urma atmosfera contează, echipa, şi e plăcut.”Organizatorul petrecerii, ministrul Borbely Laszlo, a ajuns cu întârziere, dar a venit însoţit. Îi ţinea companie Jefferson, cîinele său cu urechi mari şi privire blajină. Jefferson, câinele în vârstă de 7 ani din rasa basset hound, a devenit în câteva secunde principala atracţie a petrecerii. Mângâiat şi răsfăţat de copii, Jefferson a fost cel mai de seamă membru al juriului la concursul de gătit gulaş. „Eu nu fac gulaş pentru că trebuie să fiu obiectiv, a declarat Borbely Laszlo.- Am adus însă un consultant care va consulta şi el, cu mirosul lui, şi va spune care e cel mai bun gulaş. A venit din Anglia, îl cheamă Jefferson şi este consultantul meu principal în campania electorală.” Primii care au savurat gulaşul care clocotea în ceaune au fost chiar membrii echipajelor intrate în concurs. Rând pe rand, însă, petrecăreţii i-au lăudat şi ei pe bucătari, iar toţi târgumureşenii care s-au înghesuit pe malul Mureşului au putut gusta măcar o porţie din tradiţionalul gulaş unguresc. Viţelul cel grasTot în Tîrgu Mureş, de această dată la Complexul de Agrement şi Sport “Mureşul”, cei care nu au mai apucat să guste din gulaşul lui Borbely, s-au înghesuit la viţelul de 500 de kilograme care se perpelea în proţap. Nu au lipsit nici aici, însă, gulaşul şi mititeii, toate oferite de primarul Dorin Florea, care a deschis în acest fel sezonul de vară la Weekend. Sărbătoarea câmpenească a început încă de ieri, când maeştri bucătari au pus la fript viţelul de 500 de kg pentru a-l prepara în timp util, refuzând să divulge secretele după care preparatul a ieşit atât de gustos. Startul distracţiei l-a dat astăzi însuşi primarul Dorin Florea, căuia i s-au alăturat şi alţi politicieni. Printre ei, şi Liviu Timar, candidatul PSD la preşedinţia Consiliului Judeţean Mureş, care ne-a declarat că încearcă să se bucure de această sărbătoare, la fel ca toţi târgumureşenii.1 Mai civilizatSurprinzător, sărbătoarea nu a lăsat urmele cu care eram obişnuiţi. După un 1 Mai copios petrecut în mijlocul naturii, mitul munţilor de gunoi a fost demontat. Târgumureşenii, dornici să evadeze la iarbă verde, şi-au luat cu ei şi bunul-simţ, aşa că, la întoarcerea spre casă, nu au uitat să-şi strângă gunoiul de peste zi. Este poate pentru prima dată când, după Sărbătoarea Muncii, putem vorbi despre civilizaţie, în adevăratul sens al cuvântului. Dacă în după amiaza de 1 mai la Platoul Corneşti, la Weekend sau lângă pădurile de la marginea oraşului nu aveai loc să arunci un ac de păturile întinse şi grătarele încinse, luni dimineaţa nu se mai vedea nici un semn al petrecerii.Imaginea mormanelor de gunoi, formate anii trecuţi după picnicurile în aer liber, a fost înlocuită cu un peisaj de toată frumseţea. Zone nesufocate de hârtii, pet-uri şi resturi menajere. Cu o floare nu se face primăvară, spun pesimiştii, noi însă îndrăznim să sperăm că suntem pe drumul cel bun.

Un articol de: M. Cioloboc

Sursa: Informatia de Mures

Trăiască 1 Mai

Se spune că sărbătorile pascale se petrec în familie. Însă aceia care vor să schimbe atmosfera liniştită de acasă, o pot face anul accesta la doar trei zile după Paşte, când urmează o sărbatoare mai puţin ”pioasă”... Este vorba despre muncitorescul 1 Mai, o sărbătoare clasică dedicată plimbărilor şi distracţiei.

De unde vine 1 Mai?

În amintirea grevelor muncitorilor ceferişti din Chicago, desfăşurate în mai 1886 şi înfrânte de administraţia americană, s-a hotarât în 1889, în cadrul primului Congres al Internaţionalei a-II-a de la Paris, ce reunea partidele social – democrate ale vremii, să se sărbătorească 1 Mai în cinstea oamenilor muncii şi a solidarităţii internaţionale, începând cu anul 1890. Treptat, a devenit însă o zi a muncitorilor, “confiscată”, ca multe altele, de regimul totalitar comunist.
Sărbătorirea zilei de 1 Mai cu caracter revendicativ, dar şi de bucurie legată de venirea primăverii, s-a perpetuat, devenind o frumoasă tradiţie, care a fost întreruptă brusc. La 1 Mai 1939, în România şi în întreaga lume, au avut loc mari manifestaţii antifasciste, întrucât norii negri ai celei mai mari conflagraţii mondiale planau asupra Europei.
Ea a fost reluată în 1945, dar într-un nou context, prilejuit de venirea la putere a Partidului Comunist. Dintr-o sărbătoare populară, ziua de 1 Mai s-a transformat într-o prăznuire a “conducătorilor iubiţi”, în calvarul parăzilor groteşti şi megalomane, cu adunări pe întreprinderi, în locuri prestabilite, la ore timpurii ale dimineţii, urmate de marşuri obositoare de kilometri şi de staţionări în picioare, defilări cu pancarde şi flori de hârtie. În prezent 1 Mai, reprezintă o zi a democraţiei, a solidarităţii oamenilor din lumea întreagă, fiind sărbătorită de toate ţările membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, prin mitinguri, marşuri şi demonstraţii pentru pace şi condiţii civilizate de muncă. În Romania, în ultimii ani, au loc tot mai multe manifestări cultural-artistice menite să celebreze această zi de primăvară şi de asemenea începe să se facă din ce în ce mai puţin asocierea greşită între 1 Mai şi comunism.

Ce facem de 1 Mai?

Şi în cazul 1 Mai se aplică aceeaşi problemă ca la fiecare vacanţă sau minivacanţă a românilor. Una din destinaţiile clasice pentru cei din sudul ţării, este Marea Neagră. 1 Mai reprezintă şi deschiderea oficială a sezonului turistic pe litoralul românesc. Deşi nu oferă condiţii extraordinare de cazare, poate asigura o vacanţă de neuitat. Ardelenii preferă însă să petreacă Ziua Muncii la iarbă verde, alături de rude şi prieteni.
Şi anul acesta, în multe oraşe din ţară, diferite filiale ale partidelor politice vor încerca să profite de sărbătoare mai mult decât în ceilalţi ani pentru a-i momi pe prezumtivii alegători cu mâncare şi băutură gratis. 2008 este un an binecuvântat din acest punct de vedere, aflându-se sub zodia alegerilor. Mai marii locali se vor întrece în serbări câmpeneşti purtând o vestimentaţie cu şepci asortate şi steguleţe pe care le vor agita ori de câte ori este nevoie. Bineînţeles, toate aceste accesorii vor fi inscripţionate cu sigla partidului şi sloganuri electorale.

Sărbătoare politizată

La Tîrgu Mureş, Borbély László şi Dorin Florea, cei doi principali candidaţi la primăria municipiului se vor bate în oferte culinare şi de divertisment. Echipa lui Borbely se va afla începând cu ora 10 pe malul Mureşului, lângă Bacul Vechi, unde va avea loc un concurs de gătit gulaş, şi de asemenea dansuri populare, grupuri de comici şi concerte având cap de afiş, artişti precum Nicola sau Dancs Annamari. De cealalată parte a baricadei, Dorin Florea îi aşteaptă pe toţi târgumureşenii pentru a deschide sezonul estival al Complexului de Agrement şi Sport “Mureşul”. Evenimentul va consta într-o serbare la iarbă verde cu viţel la proţap şi va începe în jurul orei 12.
1 Mai a devenit la români sărbătoarea micilor şi a berii, dar şi sărbătoarea mormanelor de gunoi pe care le lasă concetăţenii noştri după ce înfulecă din tradiţionalii mici şi după ce beau câteva beri. Doar a trecut Paştele şi trebuie să se dreagă, întreaga societate…doar suntem de consum. Acesta e unul din cusururile rămase din vremurile de tristă amintire când singura bucurie, la întoarcerea de la manifestări şi adunări, era posibilitatea cumpărării de crenvurşti şi grisine care apăreau pe piaţă numai cu prilejul zilelor festive de 1 Mai şi 23 August.
Mâncăm ca să trăim sau trăim pentru a înfuleca. Cu o zi înainte hipermaketurile sunt pline, oamenii încep să cumpere hălcile de carne, că doar masa trebuie să fie cât mai bogată, iar băutura cât mai multă şi mai rece. Apoi o să vedem ştirile şi o să ne minunăm de cei care au întrecut măsura şi au ajuns la spital. Altfel nu suntem români veritabili.

Un articol de: Silviu Milăşan

Sursa: Informatia de Mures

”Ziua Beţivilor”, de 1 Mai

Suntem obişnuiţi ca multe dintre sărbătorile creştine să coincidă ca si dată cu cele arhaice necreştine aşa şi sărbătoarea laică de 1 mai, cunoscută drept Ziua Muncii, corespunde cu o sărbătoare tradiţională românească numită Armindeni. Numită în popor şi “ziua pelinului” sau “ziua beţivilor”, 1 mai semnifică în tradiţia populară începutul verii.

Ziua pelinului provine, cel mai probabil, de la faptul că în această perioadă de început a lunii mai, a lunii lui Florar liliacul, numit popular şi pelin sau, în unele locuri, melin, înfloreşte oferind o mireasmă deosebită. Denumirea de Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder) provine de la numele profetului Ieremia (armia deni – ziua lui Ieremia în slavă) din calendarul creştin. În unele regiuni din Banat şi Transilvania, Armindeniul este sărbătorit în ajunul Sf. Gheorghe - Sîngeorzul, pe 22 aprilie sau de Ispas sau Înălţarea Domnului. În esenţă, armindeniul este ramura verde sau a unui pom curăţat de crengi şi împodobit cu flori şi spice de grâu, simbolizând un vechi zeu al vegetaţiei, pentru că nu trebuie uitat faptul că întreaga pleiadă de sărbători tradiţionale din martie şi până la începutul verii are o strânsă legătură cu renaşterea naturii, cu biruirea vieţii în faţa morţii, cu renaşterea şi continuarea ciclului vieţii. Se spune că acest arminden proteja recoltele şi animalele din gospodărie, iar ramurile erau aduse din pădure cu o zi înainte de 1 mai şi erau păstrate în faţa casei până la seceriş, apoi cu acestea se făcea foc şi se cocea pâinea. În 30 aprilie femeile nu lucrau deloc, pentru ca vremea rea şi grindina să nu strice recolta de pe câmp. Din loc în loc şi de la regiune la regiune, acest obicei cunoaşte o diversitate de forme. Astfel, în anumite zone el poartă numele de pom de mai, iar în zona de sud-vest a ţării el este aşezat la casele fetelor nemăritate, oarecum asemănător cu obiceiul împodobirii porţilor la etnicii maghiari din Transilvania.Ramura verde a armindeniului are proprietăţi tămăduitoare, dar are şi rolul de a îndepărta strigoii, un alt înţeles fiind aducerea aminte de răstignirea lui Iisus pe cruce, de ramurile de finic atunci când acesta a intrat în Ierusalim. Tradiţia pomeneşte despre faptul că, pe vremea uciderii pruncilor de către Irod, la sfârşitul unei zile acesta punea câte o ramură verde pentru a ştii de unde să înceapă măcelul a doua zi.Revenind la practicile uitate, probabil, în foarte multe sate, putem aminti că în această zi nu se scoteau boii la arat, pentru că în caz contrar boii se puteau îmbolnăvi. În câmp sau la pădure se organizau petreceri câmpeneşti, unde se mânca, de obicei, carne de miel, şi se bea pelin şi vin roşu, cunoscut fiind faptul că în popor se spune că acest vin “schimbă sângele”. Dacă asociem aceste scene cu cele de azi, putem spune că acest “ieşit la verde”, expresia românizată a picnicului, îşi are originea în tradiţia străveche. În vechime, petrecerile erau excluse, dacă această zi cădea într-o zi de miercuri sau vineri.Nu numai aceste practici defineau ziua de 1 mai, ci şi cele privind prognoza meteo, deoarece fiecare sărbătoare este încărcată de o serie de semne prevestitoare ; astfel de 1 mai, de Armindeni trebuie să fie vreme bună, altfel 40 de zile vremea va fi mohorâtă sau indecisă.Am vorbit despre ceea ce au transmis actualei generaţii strămoşii noştri. Ce se mai păstrează astăzi sunt fărâme din cele mai sus amintite. Poate că grătarul în aer liber este cel mai frecvent utilizat pentru a marca acest eveniment. Cum foarte multă lume asociază 1 mai – Armindeniul cu “1 mai muncitoresc”, zi oficială liberă, există multe şanse ca o mică parte dintre tradiţii să fie şi anul acesta respectate.

Un articol de: Mihai Teodor Naşca

Sursa: Informatia de Mures

1 Mai - sarbatoarea micilor si a berii

Ziua Internationala a Muncii, 1 Mai, se sarbatoreste in toata lumea in amintirea miscarilor de protest ale proletariatului, ce au izbucnit in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, aceasta sarbatoare fiind cea mai mare a social-democratiei.

Cu timpul, 1 Mai a devenit sarbatoarea muncii in majoritatea tarilor lumii, diversele manifestari capatand amploare pe masura ce autoritatile au convenit cu sindicatele ca aceasta zi sa fie libera. in Romania, aceasta zi a fost sarbatorita pentru prima data de catre miscarea socialista in 1890.

In perioada regimului comunist, de 1 Mai, autoritatile organizau manifestatii uriase pe marile bulevarde, coloanele de muncitori in tinute festive fiind nevoiti sa scandeze lozinci si sa poarte pancarte uriase. Dupa anul 1990, importanta propagandistica a zilei a fost minimalizata, dar oamenii se bucura de acest eveniment sarbatorindu-l in aer liber, la iarba verde, la mare ori la munte, delectandu-se cu mancarurile traditionale: crenvursti sau mici si bere.

In Romania, ziua de 1 Mai a capatat tenta comunista odata cu venirea la putere a Partidului Comunist, in 1945. Cum comunismul, la fel ca si fascismul, facea din orice eveniment motiv de parada, au luat nastere miscari de propaganda si manifestatii, cu stegulete, formatiuni umane ce alcatuiau cuvinte de lauda, pancarte, flori, discursuri, cantari si 1 Mai muncitoresc in cinstea Partidului Comunist, dar si munca patriotica.

Daca multi dintre noi am citit prin carti ca data de 1 Mai a fost decretata de mult Ziua Internationala a Muncii, nu stiu cati dintre noi ne amintim ca ziua de 2 Mai este in mod normal Ziua Nationala a Tineretului, in care, conform deciziei guvernantilor, tinerii intre 18-35 de ani ar trebui sa aiba zi libera! Dar nu despre acesti tineri as vrea sa scriu acum, pentru ca mare parte se afla pe alte meleaguri, la munca, lasand goale satele patriei, dar si orasele foste monoindustriale (astazi somere), doar cu bunici si nepoti, unii uitati de ani buni. Ci despre tinerii de altadata, din acele vremuri, cand 2 Mai venea dupa 1 Mai muncitoresc, adica doua zile libere de Pastele comunist, pentru ca, in cel crestin, erau doua zile normale de lucru.

Imi amintesc cu amaraciune ca pe acele vremuri tinerii, care erau mandria tarii, defilau de 1 Mai, aducand omagiu conducatorului iubit, apoi puteau petrece, dupa cozi infernale, in diverse locuri din oras, unde tarabele scoteau un fum imbietor si berea se cumpara cu lada, pentru a evita o noua coada sau a ramane fara. Ramanand in acelasi amalgam de sarbatori, urmeaza alte trei zile care imi produc amintiri urate: 8 mai - ziua Partidului Comunist (bun prilej de discursuri nostalgice), 9 mai - Ziua Europei (alte discursuri, simpozioane, spectacole, artificii) si 10 mai - Ziua Regelui (din nou o sarbatoare pentru alti nostalgici). Avem asa un talent deosebit sa sarbatorim tot, laolalta, sarbatori pagane, crestine, medievale, comuniste, capitaliste, autohtone si de import, ca doar asa-i cu tendintele astea europene.

Liber la distractie

Una peste alta, cred ca cei mai multi dintre voi asteptati ziua de 1 Mai cu gandul ca poate-poate patronii ori sefii se vor invrednici sa dea iarasi ceva zile libere. Probabil ca multi va pregatiti sa fugiti de acasa, de 1 Mai, sa ocupati plajele, muntii, terasele, parcurile, cinematografele si spatiile verzi cu gratare. Fuga asta este simbolica. Eu cred ca si-a pierdut de mult semnificatia Zilei Muncii, dar a castigat simbolul fugii anuale de ciment, praf, masini, autobuze, sculatul de dimineata, cafeaua cu/fara zahar, machiatul ordonat dupa revistele de moda si aranjatul ciufului dupa ultimele tendinte, referate, cursuri, alergatul contra cronometru si tot asa.

Autor: Cornelia Popescu

Sursa: 9am.ro