1 Mai, serbat cu viţel la proţap, gulaş, mici şi bere

De la întâiul întîi mai şi cel de azi, aşa cum îl cunoaşte noi, e cale lungă. Mulţi dintre noi nu au nici cea mai vagă idee ce sărbătorim în această zi. Şi nici nu mai contează. Micii şi berea să trăiască. Şi mai nou, fiindcă vorbim despre Tîrgu Mureş, tradiţionalului meniu de picnic i s-a adăugat gulaşul. Aşa că să trăiască şi gulaşul, mai ales dacă e de pomană. Electorală.


Sărbătoarea din anul acesta a purtat, aşa cum era de aşteptat, marca alegerilor. Candidaţii s-au înghesuit care mai de care să atragă atenţia alegătorilor că e 1 Mai sau s-a dat startul în campania electorală, o dilemă pe care mureşenii nu au stat să o mai dezlege, de vreme ce distracţia a fost la cote maxime. Gulaş, pe malul MureşuluiCandidatul UDMR la Primăria Tîrgu Mureş, Borbely Laszlo, a ţinut şi el isonul petrecerilor de 1 Mai. Mirosul îmbietor al gulaşului care clocotea în ceaune, muzica bună şi vremea frumoasă au atras sute de târgumureşeni la petrecerea câmpenească organizată pe malul Mureşului. De la cheful tradiţional de 1 Mai nu putea lipsi concursul de gătit gulaş. Încă de la primele ore ale dimineţii, malul râului Mureş s-a umplut de bucătari sau aspiranţi la această meserie. S-au tăiat stive de lemne şi s-au pregătit ingredientele pentru tradiţionalul gulaş unguresc. La concursul de gătit gulaş s-au înscris 16 echipe, printre care şi persoane care au uitat astăzi de politică şi s-au refugiat în natură. Cum îi şade bine unui bucătar priceput, unul din viceprimarii Tîrgu Mureşului şi-a pus sorţuleţul cu imprimeu floral şi s-a apucat de gătit. Bakós Levente nu s-a lăsat însă convins să ne împărtăşească secretul gulaşului pregătit de echipa lui: „Bunul simţ, bunul simţ de bucătar. Ingredientele sunt secrete, iar cel mai important ingredient este faptul că punem suflet în ceea ce facem.”Nici celălalt viceprimar, Csegzi Sándor, nu s-a lăsat mai prejos, dar a fost şi mai secretos decât colegul său. „Toţi întreabă de secret, secretul este secret. Dar ce este important este că trebuie să ai un entuziasm ca să faci treaba asta, vedeţi că bărbaţi femei împreună şi până la urma atmosfera contează, echipa, şi e plăcut.”Organizatorul petrecerii, ministrul Borbely Laszlo, a ajuns cu întârziere, dar a venit însoţit. Îi ţinea companie Jefferson, cîinele său cu urechi mari şi privire blajină. Jefferson, câinele în vârstă de 7 ani din rasa basset hound, a devenit în câteva secunde principala atracţie a petrecerii. Mângâiat şi răsfăţat de copii, Jefferson a fost cel mai de seamă membru al juriului la concursul de gătit gulaş. „Eu nu fac gulaş pentru că trebuie să fiu obiectiv, a declarat Borbely Laszlo.- Am adus însă un consultant care va consulta şi el, cu mirosul lui, şi va spune care e cel mai bun gulaş. A venit din Anglia, îl cheamă Jefferson şi este consultantul meu principal în campania electorală.” Primii care au savurat gulaşul care clocotea în ceaune au fost chiar membrii echipajelor intrate în concurs. Rând pe rand, însă, petrecăreţii i-au lăudat şi ei pe bucătari, iar toţi târgumureşenii care s-au înghesuit pe malul Mureşului au putut gusta măcar o porţie din tradiţionalul gulaş unguresc. Viţelul cel grasTot în Tîrgu Mureş, de această dată la Complexul de Agrement şi Sport “Mureşul”, cei care nu au mai apucat să guste din gulaşul lui Borbely, s-au înghesuit la viţelul de 500 de kilograme care se perpelea în proţap. Nu au lipsit nici aici, însă, gulaşul şi mititeii, toate oferite de primarul Dorin Florea, care a deschis în acest fel sezonul de vară la Weekend. Sărbătoarea câmpenească a început încă de ieri, când maeştri bucătari au pus la fript viţelul de 500 de kg pentru a-l prepara în timp util, refuzând să divulge secretele după care preparatul a ieşit atât de gustos. Startul distracţiei l-a dat astăzi însuşi primarul Dorin Florea, căuia i s-au alăturat şi alţi politicieni. Printre ei, şi Liviu Timar, candidatul PSD la preşedinţia Consiliului Judeţean Mureş, care ne-a declarat că încearcă să se bucure de această sărbătoare, la fel ca toţi târgumureşenii.1 Mai civilizatSurprinzător, sărbătoarea nu a lăsat urmele cu care eram obişnuiţi. După un 1 Mai copios petrecut în mijlocul naturii, mitul munţilor de gunoi a fost demontat. Târgumureşenii, dornici să evadeze la iarbă verde, şi-au luat cu ei şi bunul-simţ, aşa că, la întoarcerea spre casă, nu au uitat să-şi strângă gunoiul de peste zi. Este poate pentru prima dată când, după Sărbătoarea Muncii, putem vorbi despre civilizaţie, în adevăratul sens al cuvântului. Dacă în după amiaza de 1 mai la Platoul Corneşti, la Weekend sau lângă pădurile de la marginea oraşului nu aveai loc să arunci un ac de păturile întinse şi grătarele încinse, luni dimineaţa nu se mai vedea nici un semn al petrecerii.Imaginea mormanelor de gunoi, formate anii trecuţi după picnicurile în aer liber, a fost înlocuită cu un peisaj de toată frumseţea. Zone nesufocate de hârtii, pet-uri şi resturi menajere. Cu o floare nu se face primăvară, spun pesimiştii, noi însă îndrăznim să sperăm că suntem pe drumul cel bun.

Un articol de: M. Cioloboc

Sursa: Informatia de Mures

”Ziua Beţivilor”, de 1 Mai

Suntem obişnuiţi ca multe dintre sărbătorile creştine să coincidă ca si dată cu cele arhaice necreştine aşa şi sărbătoarea laică de 1 mai, cunoscută drept Ziua Muncii, corespunde cu o sărbătoare tradiţională românească numită Armindeni. Numită în popor şi “ziua pelinului” sau “ziua beţivilor”, 1 mai semnifică în tradiţia populară începutul verii.

Ziua pelinului provine, cel mai probabil, de la faptul că în această perioadă de început a lunii mai, a lunii lui Florar liliacul, numit popular şi pelin sau, în unele locuri, melin, înfloreşte oferind o mireasmă deosebită. Denumirea de Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder) provine de la numele profetului Ieremia (armia deni – ziua lui Ieremia în slavă) din calendarul creştin. În unele regiuni din Banat şi Transilvania, Armindeniul este sărbătorit în ajunul Sf. Gheorghe - Sîngeorzul, pe 22 aprilie sau de Ispas sau Înălţarea Domnului. În esenţă, armindeniul este ramura verde sau a unui pom curăţat de crengi şi împodobit cu flori şi spice de grâu, simbolizând un vechi zeu al vegetaţiei, pentru că nu trebuie uitat faptul că întreaga pleiadă de sărbători tradiţionale din martie şi până la începutul verii are o strânsă legătură cu renaşterea naturii, cu biruirea vieţii în faţa morţii, cu renaşterea şi continuarea ciclului vieţii. Se spune că acest arminden proteja recoltele şi animalele din gospodărie, iar ramurile erau aduse din pădure cu o zi înainte de 1 mai şi erau păstrate în faţa casei până la seceriş, apoi cu acestea se făcea foc şi se cocea pâinea. În 30 aprilie femeile nu lucrau deloc, pentru ca vremea rea şi grindina să nu strice recolta de pe câmp. Din loc în loc şi de la regiune la regiune, acest obicei cunoaşte o diversitate de forme. Astfel, în anumite zone el poartă numele de pom de mai, iar în zona de sud-vest a ţării el este aşezat la casele fetelor nemăritate, oarecum asemănător cu obiceiul împodobirii porţilor la etnicii maghiari din Transilvania.Ramura verde a armindeniului are proprietăţi tămăduitoare, dar are şi rolul de a îndepărta strigoii, un alt înţeles fiind aducerea aminte de răstignirea lui Iisus pe cruce, de ramurile de finic atunci când acesta a intrat în Ierusalim. Tradiţia pomeneşte despre faptul că, pe vremea uciderii pruncilor de către Irod, la sfârşitul unei zile acesta punea câte o ramură verde pentru a ştii de unde să înceapă măcelul a doua zi.Revenind la practicile uitate, probabil, în foarte multe sate, putem aminti că în această zi nu se scoteau boii la arat, pentru că în caz contrar boii se puteau îmbolnăvi. În câmp sau la pădure se organizau petreceri câmpeneşti, unde se mânca, de obicei, carne de miel, şi se bea pelin şi vin roşu, cunoscut fiind faptul că în popor se spune că acest vin “schimbă sângele”. Dacă asociem aceste scene cu cele de azi, putem spune că acest “ieşit la verde”, expresia românizată a picnicului, îşi are originea în tradiţia străveche. În vechime, petrecerile erau excluse, dacă această zi cădea într-o zi de miercuri sau vineri.Nu numai aceste practici defineau ziua de 1 mai, ci şi cele privind prognoza meteo, deoarece fiecare sărbătoare este încărcată de o serie de semne prevestitoare ; astfel de 1 mai, de Armindeni trebuie să fie vreme bună, altfel 40 de zile vremea va fi mohorâtă sau indecisă.Am vorbit despre ceea ce au transmis actualei generaţii strămoşii noştri. Ce se mai păstrează astăzi sunt fărâme din cele mai sus amintite. Poate că grătarul în aer liber este cel mai frecvent utilizat pentru a marca acest eveniment. Cum foarte multă lume asociază 1 mai – Armindeniul cu “1 mai muncitoresc”, zi oficială liberă, există multe şanse ca o mică parte dintre tradiţii să fie şi anul acesta respectate.

Un articol de: Mihai Teodor Naşca

Sursa: Informatia de Mures