Sunday, April 27, 2008

„Adio secol XX”

„Adio secol XX” este un adevărat spectacol de teatru. Unul atât de complex, încât o banală cronică nu-l poate decât substanţializa şi prezenta schematic. Vizionarea sa devine astfel un imperativ. Îmi asum totuşi riscul de a omite anumite laturi ale spectacolului, fâcându-i o modestă prezentare. Consideraţi astfel această cronică o încercare de a sintetiza un spectacol care la rândul său sintetizează evenimentele emblematice ale unui secol pe care l-am depăşit, dar care ne marchează în continuare.

Horaţiu Mihaiu semnează regia şi textul, iar actorii Andi Brânduş, Mariana Iordache, Cornel Iordache, Alexandrina Moldovan şi Iuliu Pop-Andrieş interpretează roluri prin pantomimă, voce şi mânuiesc păpuşi. Spectacolul a fost montat în spaţiul underground al Teatrului Ariel, aflat la subsol, un loc provocator atât prin spaţialitatea redusă, cât şi prin acustică. Este astfel implicat un public restrâns, dar supus în mod categoric unei experienţe artistice inedite şi profunde. Pe scurt, este vorba de un Arhivar care este solicitat să întocmească un raport în care să cuprindă cele mai importante evenimente ale secolului XX. Arhivarul îşi notează sistematic şi cronologic evenimentele, stând la masa de birou, în timp ce în spatele său, depozitat într-un dulap-paravan ingenios conceput, secolul anterior se animă, învie, trecând în tridimensionalitate. Concomitent cu notele aşternute de Arhivar pe hârtie, Primul Război Mondial, Einstein si Teoria Relativităţii, Dali şi curentul suprarealist, cel de-al Doilea Război Mondial, Hitler, Chaplin, Marilyn Monroe, Neil Armstrong, Beatleşii şi nu în ultimul rând, regimul „comunist” transpar în fundal şi devin apoi realitate, intrând în contact atât cu Arhivarul, cât şi cu publicul. Horaţiu Mihaiu face apel la ludic pentru a însufleţi evenimentele şi personajele, coroborând în acest scop fundalul sonor, decorul foarte inspirat, marionetele, costumaţia inedită dar verosimilă, concepţiile scenice şi elementele de mişcare perfect sincronizate. Marele avantaj al actorului este metamorfoza. Actorul poate fi Hitler, Chaplin, Dali sau Einstein. Poate sugera prin mişcare un eveniment, o stare de fapt sau o trăire. Actorul devine în acest context demiurg, fiindcă spectacolul îi lasă posibilitatea de a se identifica deplin cu creaţia. Pe lângă creativitatea şi resursele obiectuale şi umane pe care „Adio secol XX” le utilizează, ingeniozitatea regizorului rezidă în latura umană care domină întregul spectacol. Arta teatrală a lui Horaţiu Mihaiu este complexă, completă şi face uz de toate posibilităţile de expresie vizual-subliminală, îmbrăcând eminamente o formă artistică. Spectacolul include multă recuzită, dar punctul forte îl reprezintă viaţa şi umanul pe care reuşeşte să le deceleze în mod magistral. Retrospectiva secolului XX se dovedeşte atât tragică, cât şi comică, deoarece regizorul ştie să mizeze pe fiecare aspect particular al problematicii expuse şi a personajelor implicate, pentru a înfăţişa evenimentele tipic umanităţii: pendulând între eşec şi succes, între catastrofă şi triumf. Până aici, nu identificăm nici un scop moralizator, ci doar unul informativ-artistic. Horaţiu Mihaiu nu omite însă acest aspect şi nu lasă spectacolul să grăiască doar prin prisma celor expuse, ci oferă un final aparent ambiguu, dar plin de substanţă. Un grup de „ciocli” cu aspect mafiot năvălesc în biroul Arhivarului şi sub ameninţarea armei, îi sustrag raportul. Putem astfel deduce că istoria (aşa cum o ştim noi) n-a fost cruţată de falsificaţionism, de anacronisme şi paradoxuri şi mai presus, ne dăm seama că ea ne scapă „din mâini” mult mai des decât am vrea, fiindcă într-o oarecare măsură istoria ne creează pe noi, ne supune şi ne manipulează. „Adio secol XX” este pe drept cuvânt şi fără pic de emfază, un spectacol de teatru genuin sau un fel de mărturie artistică dar comprehensibilă, care dacă ar fi vizionată de un grup extraterestru, cu siguranţă şi-ar face o idee despre ce s-a petrecut aici pe Terra în secolul trecut şi cam cum stă treaba cu noi, pământenii.

Un articol de: Andrei Vornicu

0 comments:

Labels

About This Blog

  © Blogger template 'Ultimatum' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP